noi avem putin peste patru luni de sedere in montreal si spun, cu mina pe inima, ca nu ne place deloc. toti ne spun ca o sa ne acomodam, ca o sa ne fie bine. doar sa avem rabdare. pai, daca este asa, cum se face ca, desi avem serviciu, avem un apartament pus la punct, copiii sint sanatosi si noi ne iubim, odata cu trecerea zilelor, creste dorul de familie, casa si patrie?
in emigrare nu se pune problema virstei ci a nivelului de trai de acasa si, foarte important, a profesiei. cred ca doar in it te poti angaja fara sa faci studii aici, dar si asta cu chin si cu multe castane. si nu stiu daca esti dispus sa faci scoala (pina la 3 ani) pentru ca apoi sa lucrezi in domeniul care te satisface. aici functioneaza ‘pile si relatii’ ca in patrie. asa cum o spun toti, fara sa stii limba franceza, iti este extrem de dificil:
- aici, cind intri in orice institutie publica, esti intimpinat cu ceva de genul urmator: noi sintem singura tara vorbitoare de franceza din america de nord, trebuie sa vorbiti franceza!
- iar intr-o scoala publica, frecventata in procent de peste 50 % de emigranti (si aici ma refer la oameni din absolut toate tarisoarele lumii asteia) am primit replica: ’secretara nu este obligata sa vorbeasca limba enleza, nu intra in atributiile ei de serviciu’.
- cind esti sunat pentru un interviu, mai intii te intreaba doua lucruri: daca ai masina si daca vorbesti franceza.
mai sa fie! treaba asta ar putea fi o virtute, dar quebecosii au dus-o pina la fanatism transformat in frustrare.
cind vii in canada trebuie sa mai iei in calcul daca ai doze mari de optimism si rabdare. noi am considerat ca venim aici pentru a asigura viitorul copiilor nostri, dar nu ne intreba ce scoala se face aici, ce inseamna pentru ei respect si autonomie a micutului. cum avram, care este in clasa intii, nu stia sa vorbeasca franceza, a fost marginalizat, inclusiv de adultii din scoala, iar in ce priveste matematica, nu mai conteneste invatatoarea lui sa-mi spuna ca e foarte inteligent. la ei nu trebuie sa fii prea atasat si prea grijuliu cu copilul pentru ca ii faci o defavoare, iar daca nu faci cum vor ei, poate ca suna la social … you never know who’s watching you!
in afara de niste edificii superbe, orasul definit de multi ca cel mai frumos oras din lume, mai ofera mizerie, monotonie, biruri, rautate si … ma abtin sa spun mai multe. stiu ca nu pot fi obiectiva. se zice ca, in orice provincie engleza e mai bine, mai frumos, dar mai scump. si, printre altele, daca te multumesti cu o viata plata, montrealul este locul ideal. aici nu trebuie sa ai teluri, nu trebuie sa gindesti sau sa iti pui intrebari. poate ca ajungi sa stringi ceva banuti dar, oare, merita sa dai la schimb viata familiei tale pe un pumn de galbeni? pina acum, nu am regretat nimic din ce am facut in viata, dar toate au un inceput, nu-i asa?
brasov
timpul meu
pe limba ta
prieteni
26 Comments so far